IRCAS

Activitatea de selecţie se poate desfăşura cu succes doar atunci când recrutarea a avut ca efect atragerea unui număr suficient de mare de candidaţi, care să corespundă în cât mai mare măsură profilului cerut de post.                 În activitatea de selecţie se identifică o serie de etape, pe care le vom prezenta sub forma schemei […]

Recrutarea este o activitate a managementului resurselor umane care are rolul de a identifica şi de a atrage suficienţi candidaţi potriviţi pentru posturile vacante ale organizaţiei, dintre care, mai târziu, se va face selecţia pentru angajare. Activitatea de recrutare este consecinţa unei analize elaborate a personalului unei organizaţii; după analizarea posturilor, a desemnării cerinţelor lor,

Perfecţionarea personalului este unul dintre cele mai importante aspecte privitoare la managementul resurselor umane, datorită faptului că personalul este resursa de bază a organizaţiei, o resursă destul de costisitoare, dar care constituie cheia îmbunătăţirii performanţelor. “Perfecţionarea personalului poate fi definită ca un proces planificat de modificare a aptitudinilor, cunoştinţelor sau competenţelor prin învăţare, în scopul

Activitatea de recrutare este consecinţa unei analize elaborate a personalului unei organizaţii; după analizarea posturilor, a desemnării cerinţelor lor,  are loc planificarea strategică a resurselor umane, în urma căreia se stabileşte necesarul de personal cu care se confruntă organizaţia. Pe baza acestuia sunt declanşate procesele de recrutare. Procesul de selecţie mai conţine şi o serie

                Motivarea este problema numărul unu cu care se confruntă astăzi mediul economic. Performanţele oricărei companii depind, într-o măsură aproape decisivă, de performanţele angajaţilor săi. Din acest motiv, preocuparea pentru angajaţi ar trebui să fie la fel de importantă ca şi cea pentru clienţi. Acolo unde există angajaţi nemulţumiţi, vor există şi clienţi nemulţumiţi. Conducerea

Evaluarea informală sau sistemul „1 la 1” se efectueză în cadrul unei întâlniri lunare. Scopul unei astfel de evaluări este acela de a preveni în timp util obţinerea unor performanţe inferioare. Pentru ca evaluarea să-şi atingă scopul ea trebuie să se facă ritmic şi să implice persoana evaluată. Aceasta va fi direct responsabilă de prezentarea  

Stăiculescu A. (2002) spunea că orice conducător este implicat în următoarele activităţi: planificarea obiectivelor, luarea deciziilor, organizarea activităţii, motivarea acesteia şi, nu în ultimul rând, controlul activităţii. Toate aceste activităţi iau forma funcţiilor generale ale conducerii: Funcţia planificării presupune coordonarea activităţilor organizaţiei în scopul îndeplinirii obiectivelor de realizat. Prin planificare se stabilesc politica generală şi

Structura sau forma unei organizaţii depinde de funcţia sa. Organizaţiile evoluează de la unităţi funcţionale singulare la unităţi complexe implicate într-un mare număr de activităţi, motiv pentru care devine esenţială împărţirea sarcinilor între membrii organizaţiei. O organizaţie reprezintă alocarea şi utilizarea de resurse (umane, materiale şi financiare) în vederea atingerii unor obiective. Rezultă din această

În calea conducerii organizaţiilor sociale apar uneori o serie de obstacole care îngreunează activitatea. Pentru a intervenii pe direcţia înlăturării sau diminuării lor, psihologul, sociologul şi alţi specialişti, trebuie să cunoască natura, ponderea şi rolul acestora. DIFICULTĂŢI PSIHOINDIVIDUALE Acestea, prin natura lor, ţin de unele particularităţi individuale. H. Schaffer (1971) vorbeşte despre dualitatea comportamentului uman

STILURI DE CONDUCERE ȘI ABORDAREA PROBLEMELOR ÎN FIRME Studiul activităţii de conducere face obiectul ştiinţei managementului, care promovează un sistem de concepte, metode şi instrumente prin care se realizează conducerea unei entităţi micro sau macroeconomice, sociale, ştiinţifice sau culturale, în vederea atingerii unor obiective cât mai înalte. Apariţia şi dezvoltarea managementului ca ştiinţă a conducerii