Urmări ale stresului profesional
Expunerea la evenimente stresante poate duce la o diversitate de probleme fizice şi psihice.
Reacţii psihologice de stres
Situaţiile stresante produse în timpul programului de lucru, produc reacţii emoţionale diverse, de la bună voie, când evenimentul este solicitant, dar previzibil, la emoţiile comune de anxietate, furie, descurajare şi depresie. Dacă situaţia stresantă continuă, emoţiile personalului medical se pot comuta pe rând între oricare dintre acestea, în funcţie de succesul efortului lor de adaptare.
Anxietatea
Cel mai frecvent răspuns la un stresor este anxietatea. Prin anxietate înţelegem emoţia neplăcută caracterizată prin termeni ca: nelinişte, aprehensiunea, tensiune, temă, pe care fiecare dintre noi le resimţim uneori cu diferite intensităţi.
Asistentele medicale care lucrează în anumite secţii care trăiesc evenimente dincolo de limitele normale ale suferinţei umane, dezvoltă uneori un set sever de simptome de tip anxios.
Furia şi agresivitatea
O altă reacţie comună la o situaţie stresantă ester furia, care poate duce la agresivitate. Studiile de laborator au arătat că unele animale se comportă agresiv ca răspuns la o diversitate de stresori, incluzând supraaglomeraţia, electroşocurile şi nereuşita de a primi hrana ca recompensă.
Oamenii, deci şi personalul medical devin adeseori furioşi şi prezintă un comportament agresiv atunci când trăiesc o frustrare. Ipoteza frustrare – agresivitate presupune ca totdeauna când efortul unei persoane de a realiza un anumit scop, este blocat, se induce o tendinţă agresivă care motivează comportamentul de a leza obiectul sau persoana care a provocat frustrarea. Deşi cercetările au arătat că agresivitatea nu este u răspuns inevitabil la frustrare, ea rămâne un răspuns posibil.
Reacţiile de tipul furie şi agresivităţii pot fi întâlnite la asistentele medicale ca răspuns la situaţii sau persoane care le produc frustrări în mod repetat sau de intensitate mare.
Apatia şi depresia
Deşi răspunsul comun la frustrare este agresivitatea activă tot comun este şi răspunsul opus al retragerii, sau apatiei. Dacă condiţiile stresante continuă şi personalul medical nu se poate adapta cu succes la ele, apatia se poate accentua în depresie. Teoria neajutorării învăţate explică cum poate conduce experienţa evenimentelor stresante, necontrolabile, la apatie şi depresie.
Şi unii oameni par să dezvolte o neajutorare învăţată, caracterizată de apatie, retragere şi inactivitate ca răspuns la evenimente incontrolabile.
Reacţii fiziologice de stres
Corpurile reacţionează la stres prin iniţierea unei secvenţe complexe de răspunsuri înnăscute la o ameninţare percepută. Dacă ameninţarea este rezolvată rapid, aceste răspunsuri de urgenţă scad în intensitate şi starea fiziologică revine la normal. Dacă situaţia stresantă continuă apare un alt set de răspunsuri interne.
Indiferent de tipul stresorului – situaţii noi şi urgente la serviciu, prima zi de lucru, presiuni din partea conducerii – corpul se pregăteşte în mod automat să facă faţă situaţiei. Acest răspuns este de tipul luptă sau fugi. Este nevoie imediată de energie, astfel încât ficatul eliberează glucoză pentru a aproviziona muşchii şi sunt eliberaţi hormoni care stimulează conversia grăsimilor şi proteinelor în zahăr. Metabolismul corpului se accelerează pentru a veni în sprijinul consumului de energie prin acţiune fizică. (R. ATKINSON, C. ATKINSON, E .SMITH, D. BEM,- Introducere în psihologie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2002).
Frecvenţa cardiacă, presiunea arterială şi ritmul respirator cresc, iar muşchii se încordează. În acelaşi timp anumite activităţi neesenţiale, cum ar fi digestia, sunt reduse. Saliva şi mucusul se usucă, crescând astfel dimensiunea coridoarelor de aer spre plămâni. Prin urmare primul semn de stres este uscarea gurii. Sunt secretate endorfinele, tranchilizantele naturale ale organismului iar vasele sanguine de suprafaţă se contractă pentru a reduce sângerarea în caz de rănire. Splina eliberează hematii pentru a ajuta la transportul de oxigen, iar măduva osoasă produce mai multe leucocite care participă la reacţia de apărare a organismului.( [1] I. CUCU – Psihiatrie socială, edituara Litera, Bucureşti, 1983).
Majoritatea acestor modificări fiziologice rezultă din activitatea celor două sisteme neuroendocrine controlate de hipotalamus: sistemul nervos simpatic şi sistemul adrenocortical.
Abilitatea de a controla evenimentele în mediul profesional
Credinţa că evenimentele sunt personal controlabile şi predictibile poate crea un echilibru al muncii plătite şi muncii de acasă, din gospodărie, făcându-i pe oameni să fie mai puţin stresaţi.
Abilitatea de a controla evenimentele a fost descrisă adesea ca fiind foarte importantă pentru siguranţa de sine reală şi pentru starea de confort psihic şi, în consecinţă, ca un scop înalt, împărtăşit de majoritatea oamenilor. Mai mult, indiferent de controlul personal real, o credinţă generală în controlul personal asupra circumstanţelor a fost considerată drept o resursă importantă pentru depăşirea dificultăţilor vieţii, sporind confortul psihic şi reducând stresul. (R. ATKINSON, C. ATKINSON, E .SMITH, D. BEM,- Introducere în psihologie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2002)
Întocmit,
expert informare
Adriana-Cătălina Sidorencu