STRESUL PROFESIONAL
Societatea moderna ne oferă foarte multe avantaje, lucruri de care nu ne putem lipsi, însă tot ea ne oferă foarte multe surse de stres, care mai devreme sau mai târziu îşi vor arata efectele negative, transformându-ne în „persoane stresate”.
Factorii de stres sunt foarte variabili. Pot fi de ordin fizic (durerea, stările infecţioase, etc.), psihic (conflicte, nemulţumiri profesionale sau familiale, oboseala, etc.), de ordin socio-cultural. Vom detalia în câteva cuvinte doi dintre factorii de stres de ordin psihic: stresul profesional si oboseala.
Stresul profesional se afla pe locul doi in ierarhia problemelor de sănătate profesională în U.E. Studiile arata că stresul profesional afectează peste 40 de milioane de salariaţi din ţările U.E. Conform unui mare număr de studii, stresul profesional afectează circa o treime (28%) din salariaţii celor cincisprezece state membre U.E.. Femeile ating nivele mai ridicate, dar atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, stresul poate fi o problema în toate sectoarele de activitate şi la toate nivelele unei organizaţii. Una din cele mai frecvente cauze este lipsa de control asupra muncii. 35% din angajaţi afirmă ca nu au nici un cuvânt de spus în privinţa sarcinilor lor şi 55 % se plâng ca nu au nici o influenta asupra duratei muncii. Monotonia muncii, termenele limită foarte strânse (29% din personal afirmă că lucrează în aceste condiţii), tratamentul necorespunzător la locul de munca sunt alţi factori care cauzează stresul profesional. Stresul reprezintă un complex de reacţii emoţionale, cognitive, comportamentale şi psihologice la aspectele nocive şi adverse ale conţinutului, organizării muncii şi mediului de muncă. Stresul pozitiv (sănătos) stimulează angajaţii şi îi determină să facă faţa cerinţelor muncii; cel negativ (excesiv) nu poate fi controlat şi poate produce efecte adverse asupra sănătăţii. Stresul afectează sănătatea determinând apariţia unor afecţiuni ale organismului ca de exemplu: cardiopatia ischemica, afecţiuni psihice, (anxietate, depresie, suicid), muscalo-scheletice, gastro-intestinale, afecţiuni psihice: anxietate, depresie, suicid.
Oboseala şi somnolenţa sunt rezultatul perpetuării stării de veghe în perioadele programate biologic pentru somn, al insomniei prelungite şi al reducerii sistematice a orelor de somn. Este incontestabil faptul ca asemenea situaţii duc la scăderea nivelului de performanţa a oamenilor. Chiar şi diminuarea moderată a duratei somnului pe perioade scurte de timp (aproximativ doua ore pe noapte, de-a lungul unei săptămâni) se acumulează şi se manifestă printr-o tendinţa irezistibila de-a adormi în timpul unor situaţii neadecvate sau cu potenţial de periculozitate.
În urma cercetării teoretice întreprinse, vom formula următoarea definiţie a stresului profesional, care ne va servi în cercetarea practică întreprinsă: stresul profesional apare atunci când oamenii se confruntă cu evenimente pe care le percep ca fiind periculoase pentru bunăstarea lor materială sau pentru imaginea lor profesională.
Modalităţi de diminuare a stresului professional
Stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile secolului, sunt cele mai grave disfuncţionalităţi care apar în muncă. Din această cauză a apărut necesitatea organizării ergonomice a muncii în instituţii. Stresul reprezintă o dimensiune constantă a vieţii noastre cotidiene. Dacă până în 1989 factorii stresanţi ţineau mai mult de sistemul politic, de aspectele negative ale dictaturii comuniste, în prezent societatea de tranziţie aduce pe scena vieţii noi tipuri de situaţii stresante cum ar fi : incertitudinea, schimbările rapide şi adesea imprevizibile, concurenţa, şomajul, necesitatea reorientării şi recalificării rapide şi, nu în ultimul rând, scăderea nivelului de trai. Oamenii, ca indivizi izolaţi, au rareori posibilitatea de a influenţa evenimentele stresante externe. Tot ce pot face este să-şi însuşească nişte strategii adaptative care să-i facă mai rezistenţi la agresiunile psihice şi mai eficienţi în activitatea profesională. Dacă stresul este prea mare fiecare dintre noi poate ceda psihic; chiar dacă persoana respectivă este una extrem de echilibrată pot apărea tulburări psihologice temporare. Individul poate trăi o stare de disfuncţionalitate sau chiar o cădere psihică bruscă în urma unei psihotraume severe (accident, incendiu, decesul unui membru apropiat din familie).
Proiectarea şi îmbunătăţirea factorilor de ambianţă fizică
Ambianţa fizică reprezintă o componentă importantă a procesului de proiectare ergonomică a locului de muncă. Etimologic noţiunea de ambianţă se referă la mediul material şi social în care o persoană sau o colectivitate îşi desfăşoară activitatea.
În birouri proiectarea factorilor de ambianţă trebuie să aibă în vedere: caracteristicile generale ale muncii, conţinutul specific al muncii, solicitările impuse în procesul muncii, factorii psiho-sociali. De asemenea, importante sunt şi posibilităţile materiale, tehnico-economice ale acestor structuri.
Principalii factori de ambianţă fizică sunt: iluminatul, microclimatul (temperatura, umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul şi zgomotul.
Iluminatul
Este unul dintre factorii care exercită o influenţă importantă asupra productivităţii angajaţilor şi asupra gradului lor de oboseală. O iluminare defectuoasă poate cauza disconfort vizual şi o poziţie nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea performanţei.
Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informaţie pe care o asimilăm parvine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esenţial. Dar modul de iluminare nu afectează numai confortul vizual ci şi pe cel fizic.
Cromatica
Coloritul constituie un alt factor de ambianţă fizică ce influenţează productivitatea muncii şi care are un rol important asupra capacităţii vizuale, în asigurarea unui iluminat eficient şi a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor asupra omului.
Zgomotul
Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limite corespunzătoare specificului muncii de birou, al cărui conţinut implică un anumit grad de solicitare psihică şi nervoasă.Limitele maxime admisibile pentru zgomot sunt:70 db în secretariate şi în centre de calcul ;50-60 db în servicii financiar-contabile şi în celelalte birouri cu lucrări repetitive care necesită o anumită concentrare.Intensităţi mai mari de 110 db situează zgomotele dincolo de limitele suportabile.
Microclimatul
Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul de muncă, ce se caracterizează prin temperatură, umiditate, curenţi de aer şi radiaţiile termice ale corpurilor încălzite. Un microclimat necorespunzător poate reduce capacitatea de muncă a executantului, poate spori riscul de îmbolnăviri şi implicit reduce productivitatea muncii. Temperatura optimă în încăperile birourilor stimulează lucrul, creşte eficienţa. Senzaţia de bună stare fiziologică apare atunci când diferenţa dintre temperatura aerului şi cea a suprafeţei încăperii nu depăşeşte 2-30C.Temperatura aerului recomandată pentru munca intelectuală în poziţia şezând este de 21-230C, iar pentru munca uşoară în poziţia şezând este de 190C. De asemenea, specialiştii cer, în general, ca diferenţa între temperatura exterioară şi cea interioară în timpul sezonului cald să nu depăşească 40C (I. NĂFTĂNĂILĂ, Birotica şi performanţa managerială, Bucureşti, 2000, p. 7).
Ţinuta vestimentară
În activitatea de relaţii cu publicul, ţinuta vestimentară are o deosebită importanţă. Regula de etichetă vestimentară cere o îmbrăcăminte corectă, în plină armonie cu conformaţia corpului şi împrejurările în care este purtată. În aceasta constă şi adevărata eleganţă. A fi elegant nu înseamnă preocuparea exclusivă pentru numărul şi preţul toaletelor, copierea fidelă a modei lansate de diferite case de specialitate, ci preocuparea pentru alegerea unor materiale de bună calitate şi o croială corespunzătoare, capabile să răspundă unor nevoi cât mai variate şi fără a se demoda prea repede. În cazul asistentelor medicale, halatele albe, care reprezintă ţinuta obligatorie, trebuie să fie lejere să nu jeneze mişcările. O deosebită importanţă o are curăţenia atât a hainelor cât şi a corpului. Halatele curate oferă confort psihic atât asistentelor medicale cât şi a celor cu care acestea intră in contact. Un alt aspect ce trebuie urmărit este cel legat de bijuterii. Excesul de bijuterii nu contribuie la obţinerea unei note de mai multă eleganţă şi confort, ci dimpotrivă.( VERGINIA VEDINAŞ – Elemente de protocol, Editura Luminalex, Bucureşti, 2000).
Întocmit,
expert informare
Adriana- Cătălina Sidorencu